Misterul calendarului de 360 de zile de la Sarmizegetusa Regia. De unde a pornit greșeala și mitul din spatele teoriei ciudate
La Sarmizegetusa Regia, vechea capitală a dacilor, s-a născut unul dintre cele mai cunoscute mituri istorice din România – existența unui calendar dacic de 360 de zile. Acesta a fost popularizat inițial de arheologul Hadrian Daicoviciu în anii ’60, atrăgând atenția asupra Marelui Sanctuar circular și a structurii sale misterioase. Cu toate acestea, cercetările ulterioare au dovedit că teoria avea la bază o interpretare greșită, dar mitul calendarului dacic persistă și astăzi în rândul pasionaților de istorie.
Originea mitului calendarului dacic de la Sarmizegetusa Regia
Marele sanctuar circular din Sarmizegetusa Regia, un monument deosebit și un punct de atracție pentru turiști, a fost descoperit la începutul secolului al XIX-lea. La acel moment, oamenii din satele vecine sperau să descopere comori în ruinele dacice, ceea ce a determinat primele cercetări oficiale. Structura circulară a sanctuarului a dus la diferite interpretări în decursul anilor – de la templu antic, până la amfiteatru sau chiar circ.
În anii ’50, sub coordonarea arheologului Constantin Daicoviciu, Marele Sanctuar a fost descoperit complet, iar Daicoviciu a susținut că ar putea fi un „calendar de piatră” folosit de daci pentru a măsura timpul. Teoria a fost ulterior preluată de fiul său, Hadrian Daicoviciu, care a sugerat că daci ar fi folosit cercurile concentrice ale sanctuarului pentru a calcula zilele anului, propunând astfel ipoteza unui calendar dacic cu 360 de zile.
Detalii tehnice și structura calendarului ipotetic
Hadrian Daicoviciu a afirmat că sanctuarul include trei cercuri concentrice din materiale diferite: blocuri de andezit, stâlpi de andezit și stâlpi groși din lemn. El a observat că unul dintre cercuri conținea 180 de stâlpi subțiri și 30 de stâlpi lați, dispuși într-un model repetitiv de șase stâlpi înalți și unul scurt. Calculând aceste grupuri, el a ajuns la concluzia că sanctuarul ar reprezenta 180 de zile, organizate în 30 de secțiuni de câte șase zile, sugerând astfel o perioadă de 360 de zile pentru un an dacic.
Daicoviciu a mai speculat că dacii ar fi corectat diferența față de anul solar adăugând o structură centrală din 68 de stâlpi de lemn. Aceștia ar fi reprezentat zilele necesare pentru a ajusta calendarul la ciclurile anuale. Însă, în urma unor săpături din 1980, s-a constatat că în centrul sanctuarului nu se aflau 68 de stâlpi, ci 84. Astfel, întreaga teorie despre calendarul dacic s-a prăbușit.
Demontarea teoriei și persistența mitului
Această corecție a schimbat interpretările legate de sanctuar, iar arheologii au început să considere teoria lui Daicoviciu ca fiind eronată. Cu toate acestea, ideea calendarului dacic a fost susținută și îmbogățită de diferiți autori și pasionați de istorie, chiar și de practicanți ai astrologiei, care au completat ipoteza cu elemente simbolice și mistice.
Arheologul Aurora Pețan, într-un articol recent, a explicat că teoria inițială ignoră elemente importante: stâlpii de lemn nu erau uniform distanțați, iar structurile de lemn nu ar fi fost vizibile pentru a putea fi utilizate ca puncte de referință astronomică. De asemenea, aceasta a evidențiat că, în lipsa unor dovezi solide privind scopul matematico-astronomic al sanctuarului, concluziile ar trebui reevaluate.
Impactul asupra publicului și miturile moderne despre Sarmizegetusa
Teoria calendarului cu 360 de zile de la Sarmizegetusa Regia a avut un impact puternic asupra imaginației publicului. Chiar dacă arheologii au demontat-o, ideea continuă să fascineze și să atragă turiști interesați de misterele dacilor. De-a lungul anilor, Marele Sanctuar circular a devenit subiectul unor cărți și articole, dar și locul unde vizitatorii încearcă să „simtă energiile” locului, prin ritualuri personale.
Chiar și astăzi, turiștii sunt adesea atrași de mitul calendarului dacic și al simbolismului asociat, în ciuda evidențelor arheologice care contrazic această teorie, conform Adevărul.